Dr. Vet. Irina Lipovan, Facultatea de Med. Veterinară-USAMV Iași: Chiar și cei sceptici sau disperaţi rămân uimiţi de rezultatele tratamentului homeopat

Mar 30, 2021 | Profesional, Featured, News

Există mulți proprietari de animale, care nu sunt informaţi despre existenţa terapiei homeopate, dar care devin însă interesaţi, în momentul în care li se propune şi această variantă de tratament, iar unii dintre ei, sceptici sau disperaţi, vin cu pacientul la tratament homeopat, rămânând uimiţi de rezultate. Acesta este efectul tratamentului homeopat asupra proprietarilor de animale, după cum a povestit Dr. Vet. Irina Lipovan, de la Facultatea de Med. Veterinară USAMV Iași, pentru platforma MedicinăVeterinară.ro. Dovadă stau, în acest sens, potrivit medicului, și cele câteva recenzii sugestive de pe pagina de Facebook Homeovet Iaşi.

 

Generațiile tinere, mai deschise către această terapie

”Există şi persoane care s-au tratat sau se tratează cu medicaţie homeopată, au văzut rezultatele şi vin cu animalul de companie, cu toată deschiderea şi încrederea. Dar sunt și persoane reticente (din varii motive), pe care le respectăm; fiecare are dreptul şi libertatea de a alege şi hotărî, singurul îndemn pe care l-aş avea ar fi acela de a hotărî, în cunoştinţă de cauză. Adică, după ce s-au informat din surse credibile. Oricum, remarc apariţia unor generaţii tinere, care cunosc subiectul şi vin la consultaţie homeopată, cu pisicile sau câinii, cu cea mai mare deschidere. Pe mulţi dintre ei i-am întrebat şi am constatat că sunt tineri care provin din familii în care de mici au fost trataţi (şi) cu remedii homeopate; ştiu că funcţionează, au văzut beneficiile, practic, au avut o educaţie homeopată din familie”, a explicat Dr. Vet. Irina Lipovan.

 

Importanța surselor de informare

Potrivit acesteia însă, cea mai mare parte a oamenilor nu sunt cu adevărat informaţi asupra terapiei homeopate, cu atât mai puţin asupra existenţei ei în medicina veterinară. ”În acest sens, am un mare respect şi admiraţie pentru doamna Dr. Maria Toma, cu a cărei carte, Homeopatie Veterinară, am păşit în această fascinantă lume! Am făcut următorul pas şi, iată, a apărut în Romania prima carte aplicativă a homeopatiei, Homeopatia Veterinară, practic în viaţa ta.  A fost concepută ca un ghid de utilizare rapidă, practică, în 50 de simptome/situaţii. Cei interesaţi pot gasi amănunte pe site-ul www.irinalipovan.ro”, a arătat autoarea cărții.

 

Explicații: ce este homeopatia și cum se aplică în medicina veterinară

Medicul a explicat, pe larg, în cadrul interviului și ce este homeopatia și cum se aplică în medicina veterinară: ”Homeopatia este definită ca metoda terapeutică ce constă în administrarea, într-o boală, de doze infinitezimale dintr-o substanţă capabilă de a produce boala la un organism sănătos, atunci când este administrată în doza ponderală. Proverbul românesc Cui pe cui se scoate ilustrează, într-un mod plastic şi inteligent, definiţia de mai sus – rezolvarea unei probleme, folosind aceleaşi premise care au creat problema.”

 

Principiile care stau la baza homeopatiei

Dr. Lipovan a făcut o trecere în revistă și a principiilor care stau la baza homeopatiei:

Principiul similitudinii -o substanţă ce determină anumite simptome la un individ sănătos, este capabilă (în doze homeopate) să vindece simptome similare la un individ bolnav.

Principiul diluţiei remediului -acelaşi remediu poate produce efecte diferite, uneori contrarii, în raport cu doza (diluţia) în care este administrat. Orice substanţă poate să producă efecte opuse, în funcţie de doză, exemplele cele mai cunoscute fiind cafeaua, alcoolul, opiumul. Afinitatea terapeutică electivă a bolnavului faţă de diluţiile simili-remediului său a fost numită ”foame de remediu”.

Principiul dinamizării -dinamizarea este denumirea dată de dr. Samuel Hahnemann (părintele homeopatiei în medicina umană) manoperelor tehnice, graţie cărora o substanţă trece de la starea brută iniţială, la stări de dispersiune corpusculară tot mai avansate, prin care sunt suprimate efectele toxice şi exaltate la maximun însuşirile terapeutice, dezvoltate însuşiri farmacodinamice şi terapeutice noi. Dinamizarea adaugă energie cinetică soluţiei, ceea ce este elementul hotărâtor.

Principiul individualității -simptomele bolnavului sunt urmărite, mai ales, pentru identificarea variantei individuale de răspuns a organismului la agresiunea patogenă. Subiectul este analizat în totalitatea sa, cu reacţii proprii, gusturi singulare, dorinţe şi aversiuni particulare, modul în care se manifestă simptomele morbide, modalitățile de ameliorare și agravare ale acestora, precum şi factorul declanşator. De-a lungul timpului, modalităţile reacţionale şi deci simptomele prezentate se schimbă, astfel că pentru un homeopat este important să cunoască, alături de manifestările actuale, şi pe cele trecute.

 

Evoluție corelată cu homeopatia umană          

”Homeopatia veterinară a apărut şi a evoluat, în strânsă legătură cu homeopatia umană. În zilele noastre, medici veterinari din Franţa, Belgia, Germania etc. utilizează medicamentele homeopate, atât pentru animalele de companie, cât şi în creşterea intensivă a animalelor de rentă. În cazul din urmă, terapia homeopată este un instrument extrem de util, din considerente de limitare (uneori înlocuire) a antibioterapiei, hormonoterapiei; cunoaştem importanţa acestui lucru”, a mai spus veterinarul.

 

Ce tipuri de afecțiuni tratează homeopatia

Explicațile au continuat: ”În terapia homeopată, actul terapeutic nu se exercită asupra bolii, ci asupra bolnavu­lui. Privind din aceasta perspectivă, orice afecţiune poate fi abordată terapeutic (şi) cu medicaţie homeopată, ce poate fi administrată atât în acut, cât și în boli cronice. În acut, cu cât este administrată mai rapid, cu atât rezultatele sunt mai bune; în bolile cronice, mai mult sau mai puțin grave, terapia homeopată va completa un tratament alopat etc. Va ajuta pa­cientul să-și trăiască boala, în condiții cât mai bune. În patologia oncologică, subliniem că nu se cunoaște niciun medica­ment homeopat care să vindece un cancer, o tumoră.”

Potrivit medicului, ho­meopatia ajută organismul să lupte mai eficient cu boala, contribuie la încetinirea evoluției acesteia, ușurează și calmează pacientul și, mai ales, va ajuta organismul pacientului să suporte chimioterapia. Limitările acestei terapii ţin nu atât de boală, cât de alţi factori. Primul ar fi gradul de avansare a bolii, apoi forța vitală de care mai dispune pacientul şi, nu în ultimul rând, cunoaşterea pe care o are medicul, în ceea ce priveşte terapia homeopată.

 

 Unde se termină tratamentul homeopat și unde începe tratamentul alopat

”Tentaţia ar fi să spunem că tratamentul homeopat se termină acolo unde au început modificările degenerative, însă chiar şi în aceste situaţii, putem completa un alt tratament cu medicaţie homeopată, pentru a ajuta organismul să compenseze, atât cât se poate, distrugerile instalate. Să luăm ca exemplu boala degenerativă discală, caz în care remediile homeopate nu vor face să reapară ţesut osos sănătos în loc. În schimb, există remedii cu rol antiinflamator, antialgic, ce pot însoţi cu succes medicaţia clasică, care, fiind un tratament conservator în cele mai multe cazuri, va fi luat, poate, toată viaţa (şi de aici…, alte complicaţii). Deseori, în cazurile cronice, ce nu pot sau nu se doreşte a fi operate, se poate obţine o limitare la un minim, ca durată şi doză, a medicaţiei alopate, astfel încât reacţiile adverse să nu mai devină o povară în plus. Iar acest lucru este valabil pentru multe alte patologii”, a explicat medicul, răspunzând unei întrebări legate de granițele celor două terapii.

 

Forța vitală mult slăbită, adevăratul punct terminus al tratamentului homeopat

Chestionată dacă aceste tratamente se exclud, Dr. Lipovan a spus că exista doar o recomandare de a nu combina corticoterapia şi antibioterapia cu medicaţia homeopată: ”Din ceea ce am observat, la animale, dar şi pe propria persoană, medicaţia homeopată funcționează însă şi în acest context. Antibioticele cu acţiune bacteriostatică sau bacteriocidă se vor ocupa de bacterii. Remediul homeopat, de exemplu Silicea, va stimula producerea de macrofage şi va facilita migrarea acestora la locul faptei. Și revin cu o idee enunţată anterior, dacă este să spunem că tratamentul homeopat se termină undeva, punctul terminus ar fi acolo unde forţa vitală este mult slăbită, iar remediile homeopate nu mai reuşesc să deblocheze, să dinamizeze niciun mecanism/proces reparator.”

 

EVENIMENTE